Medicină comună canina
Se tratează dar nu medicină comună canina vindecă — episoadele alergice pot recidiva oricând Fiind o predispoziție genetică, rezolvarea simptomelor nu asigură vindecarea, dar problemele pot fi ținute sub control cu condiția ca proprietarii să poată feri animalul lor de alergenii la care este sensibil. Țineți cont de principiul pragului alergic: acumularea factorilor prurigeni va scădea pragul individual de sensibilizare!
Deci, cu cât este mai expus la factori potențial alergizanți, sau care îi produc prurit, cu cât animalul va fi medicină comună canina sensibilizat și va fi afectat mai rapid de un nou stimul alergic.
Rhodes și A. Metișii acestor rase pot fi și ei sensibili.
Informarea proprietarilor privind obligațiile legale ale deținătorilor de câini
Această boală poate afecta și pisicile, iar cele de rasă pură sunt mai predispuse decât metișii. Vârsta de apariție Boala alergică se instalează între 6 luni și 3 ani la câini, iar în cazul pisicilor până la 5 ani.
Cum se manifestă dermatita atopică? Pruritul este principalul simptom, animalul se scarpină și îi apar leziuni la nivelul feței, zonele flexoare ale membrelor, podal, în zona perineală, abdomen și axilar.
Poate să fie sezonier — concomitent cu perioada de înflorire a anumitor plante.
Leziunile pruriginoase pot fi însoțire de infecții secundare recurente ale pielii și de probleme auriculare. Răspunsul la medicație este temporar, iar simptomele progresează și chiar se înrăutățesc în timp, dacă animalul nu este ferit de stimulii alergici. Animalul începe să se automutileze și ca urmare zona afectată rămâne depilată, sau este pătată de salivă, se poate observa înroșirea pielii, uneori leziunile sunt profunde apărând răni, cruste, îngroșarea pielii sau hiperpigmentarea ei.
Leziunile dermatitei atopice pot fi comune altor probleme dermatologice cum ar fi hipersensibilitatea alimentară, dermatita alergică la înțepăturile de pureci, râia sarcoptică, piodermite, infecții cu Malassezia, dermatita de contact, nefiind exclus ca aceste afecțiuni să evolueze concomitent cu atopia. Din acest motiv, veterinarul va realiza o anamneză completă a bolii, va examina pacientul și după caz, va realiza o serie de teste dermatologice care să confirme diagnosticul.
Dacă s-a reușit identificarea alergenului ce declanșează boala se vor lua toate măsurile pentru a proteja animalul de acesta.
Ulterior, clinicianul va decide împreună cu proprietarul care va fi cursul terapiei. Este o boală ce durează întreaga viață și nu poate fi vindecată, dar simptomele pot fi atenuate prin imunoterapie, terapie medicamentoasă sau pot fi prevenite prin vigilența proprietarilor.