Țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic, (DOC) Tesutul conjunctiv | raluca kryss - campurivizuale.ro

Ţesuturile conjunctive

Ţesutul reprezintă o grupare de celule interconectate, care au aceeaşi origine, formă şi structură, şi îndeplinesc aceeaşi funcţie. Articulația degetului inelar de pe mâna dreaptă doare multe ţesuturi formează un organ, mai multe organe formează sisteme de organe, iar totalitatea sistemelor de țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic formează organismul.

Ştiinţa care se ocupă cu studiul ţesuturilor de numeşte histologie.

După cantitatea de substanţă fundamentală prezentă ţesutul conjunctiv este de patru tipuri: dur, semidur, moale şi fluid, subîmpărţite la rândul lor în mai multe subtipuri. Ţesutul conjunctiv dur Ţesutul conjunctiv dur formează sistemul osos. Ţesutul osos este format din lamele osoase. În ţesutul osos compact, aceste lamele au dispunere concentrică, fiind situate în jurul unor canale care conţin nervi şi vase de sânge.

Mai multe țesuturi formează un organ. Într-un organ ţesuturile formează atât parenchimul cât şi stroma. Parenchimul este structura specializată ce asigură funcţionalitatea specifică, alcătuit esenţial din elemente celulare. Stroma țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic un ţesut interstiţial conjunctiv vascularizat ce conţine terminaţii nervoase constituind scheletul  unui organ, asigurând susţinerea parenchimului. Ţesuturile omului se clasifică în: epiteliale, conjunctive, musculare şi nervoase.

Ţesutul epitelial Suprafaţa externă a corpului, captuşeste cavităţile organelor interne, formează parenchimul glandelor exocrine şi endocrine şi membranele specializate în recepţionarea stimulilor externi.

  • După cum sugerează și numele, țesutului conjunctiv servește o funcție de conectare.
  • Durere articulară terapie hormonală
  • Leziuni închise și deschise ale oaselor și articulațiilor
  • Autor: Drăgulin Oana Cartilajul este un tesut conjunctiv, rigid si elastic in acelasi timp, foarte bogat in apa si destul de sarac in celule.

Deci, dupa funcţia pe care o îndeplinesc ţesuturile epiteliale sunt de mai multe feluri: de acoperire, glandulare şi senzoriale. Epiteliile acoperă suprafaţa corpului, tapetează cavităţile naturale ale organismului sau se organizează în glande exocrine sau endocrine. Avem astfel: a.

cu atât mai bine să tratezi artroza umflarea tratamentului articulației cotului

Epitelii de acoperire si captusare, care sunt principalele forme de tesut epitelial fiind asezate deasupra unui tesut conjunctiv. Ele acopera țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic exterior organismul iar in interior organele cavitare. La randul lor se clasifica in: - epiteliile unistratificate : acestea se clasifica dupa forma celulelor dispuse intr-un singur strat pe membrana bazala in epitelii pavimentoase care acestea formeaza tunica interna a vaselor sangvine, linfatice, peretele capilarelor, a bronhilor si peretele unor canale mici de secretie ale glandelor salivareepitelii cubice simple intra in constitutie mucoasei bronhilor si a peretelui mic a glandelor salivareepitelii cilindrice simple intra inconstitutia mucoaselor tubului digestiv de la stomac la rect ; - epitelii pseudostratificate  au pe membrana bazala un singur strat de celule dar nucleii acestora sunt situati la țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic diferite.

Aceasta intra in constitutia mucoasei, traheei si a bronhilor mari; - epitelii pluristratificate se clasifica dupa forma celulelor superficiale in: epitelii pavementoase stratificate care au celule superficiale cheratinizate epiderme sau necheratinizate in epiteliul mucoasei esofagului a uretrei si a vaginului; epitelii cilindrice stratificate ce se intalnesc in cerul gurii si in canalele mici a secretiei; epitelii de tranzitie sunt epitelii la care numarul straturilor variaza in functie de gradul de distensie a organului si captuseste membrana interna a vezicii urinare.

Epitelii senzoriale sunt celule epiteliale care s-au diferenţiat pentru a recepţiona diferite informaţii din mediul înconjurător si a determina, prin aceasta, excitaţia celulelor nervoase cu care se afla in legătura.

Ele se găsesc, deci, in contact cu mediul înconjurător si cu celulele nervoase.

țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic tratamentul artrozei în stavropol

Numai in aceste condiţii de dubla legătura celulele senzoriale pot funcţiona. Deşi au aceiaşi origine ectoderma ca si celulele nervoase, totuşi se deosebesc de acestea; in timp ce celulele senzoriale pot recepţiona excitaţii, dar nu le pot conduce, celulele nervoase pot sa conducă excitaţiile din mediu, dar nu le pot recepţiona; datorita acestor deosebiri, cele doua feluri de celule se completează reciproc din punct de vedere funcţional.

Pentru a îndeplini aceasta funcţie, celulele senzoriale s-au diferenţiat din punct de vedere morfologic si structural. Celulele senzoriale s-au specializat pentru recepţionarea unor anumiţi excitanţi si intra in alcătuirea organelor de simt. Sunt alcatuite din celule specializate pentru receptionarea stimulilor din exteriorul sau interiorul organismului. Fiecare stimul este transformat in influx nervos si transmis neuronilor cu care celulele senzoriale receptorii sunt conectate.

Influxul nervos este transportat de catre neuroni pana la centrii nervosi si transformat in senzatii.

  • Tesutul - Modulul 5 - Biochimie
  • Tratamentul artrozei deformante și a osteochondrozei
  • Articulațiile și toate oasele rănesc după menopauză
  • Cum să ghemuiești pentru dureri articulare
  • Țesut conjunctiv - Wikipedia
  • Dureri de picior în articulația picioarelor
  • Raluca Kryss Țesut conjunctiv Ţesutul conjunctiv este format din celule distanţate, între care se află fibre şi substanţă fundamentală.

Avem astfel celule senzoriale tactile, gustative, vizuale si olfactive si auditiv. Epiteliile senzoriale intră în structura segmentelor periferice ale analizatorilor. Epiteliile tesuturilor glandulare sunt constituite din celule epiteliale care au proprietatea de a elabora produsii de secretie specifici si care formeaza parenchimul iar impreuna cu tesutul conjunctiv numit stroma vase de sange si țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic nervoase formeaza glanda.

Sânge și alte tipuri de tesut conjunctiv

Acestea sunt bila sau fierea, glandele salivare gastrice, pancreasul țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic. Glandele exocrine, adică cu secreţie externă, aruncă substanţa produsă în exterior fie direct la suprafaţa pieliifie indirect în tubul digestiv, bronhii, căile genitale sau urinare.

Ele sunt adesea dotate cu un canal excretor. Glandele salivare, sudoripare şi lacrimale sunt glande exocrine. O glanda exocrina prezintă, în general, doua părţi: o parte formată din celule glandulare, care se numeşte adenomer şi o parte formată dintr-un conduct, care se numeşte canal excretor. Aceste glande se caracterizează prin aceea ca nu au un canal excretor prin care hormonul sa se scurgă din glanda. In schimb, glandele endocrine au o puternica vascularizaţie, datorita căreia hormonul este  luat de sânge, prin osmoza, si transportat in tot organismul.

Asadar produsul lor se varsa in sange.

țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic

În ceea ce priveşte originea ţesutului epitelial, trebuie remarcat faptul ca el poate lua naştere din oricare dintre cele trei foite germinative. Din ectoderm derivă epidermul şi anexele tegumentare, medulosuprarenala şi neurohipofiza. Din mezoderm se formeaza endoteliile şi mezoteliile, corticosuprarenala si epiteliul parenchimului renal.

Oamenii de știință spun că plasarea de celule umane într-un tipar specific pentru a înlocui o ureche lipsă, spre exemplu, sau chiar un mușchi al inimii avariat nu mai reprezintă un scenariu din filmele științifico-fantastice, ci o realitate. Echipa de la Centrul medical baptist Wake Forest a dezvoltat o nouă tehnologie care printează 3D un țesut cu micro-canalele, asemănător unui burete, care permite nutrienților să penetreze țesutul. Sistemul de Printare de Organe și Țesut Integrate, sau ITOP, combină plasticul biodegradabil, din care rezultă structura, și un gel pe bază de apă care conține celulele și le ajută să crească.

Din endoderm derivă epiteliul tubului digestiv şi al glandeloranexe, tiroida şi paratiroidele. Mai multe detalii sunt cuprinse in cadrul analizatorului cutanat. Ţesutul conjunctiv Ţesut care serveşte la susţinerea altor ţesuturi ale corpului, asigurând nutriţia lor şi participând la mecanismele de apărare imunitară ale organismului.

Tesuturile conjunctive sunt diseminate în interiorul organelor şi între ele. Acest tip de ţesut nu vine însă în legatură directă cu mediul extern sau cu lumenul vaselor. Intră în alcătuirea oaselor, are rol trofic de hrăniredepozitează grăsimi, intervine în apărarea organismului, în fagocitoză.

Este un ţesut care asigură rezistenţa organismului. Majoritatea au forma stelata sau fusiforma şi prezintă prelungiri care le pun în legătură unelel cu celelalte.

țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic leac pentru durerea oaselor și cauzelor articulare

Ele sunt caracteristice fiecărui ţesut conjunctiv. În funcţie de această proteină, ele pot fi: de colagen se găsesc în toate ţesuturile conjunctive, cu deosebire în alcătuirea ligamentelor şi tendoanelor. Ele sunt foarte rezistente pentru că conţin colagen; acesta dă gelatina prin fierbere.

Colagenul se reinoieste încet, dar cu vârsta, fibrele se înmulţesc şi se impregnează cu substanţe minerale şi organice — colesterol — proces numit sclerozareelastice şi de reticulina se găsesc în organele limfopoietice şi hematoformatoare: splina, ficat, măduva rosie, ganglionii limfatici.

Biologie: Sistemul osos - WinSchool

Ele conţin reticulina, substanţa asemănătoare colagenului. Ea conţine în proporţii diferite substanţe minerale, organice mai ales proteine şi apa; în funcţie de acestea substanţa fundamentală poate fi: fluidă, moale, consistentă, dura. În funcţie de consistenta substanţei fundamentale, ţesuturile conjunctive se clasifica în: moi, semi-dure, dure şi fluide.

El este de cinci tipuri: lax conţine fibre, substanţă fundamentală şi celule în proporţii aproximativ egale, având rolul de a însoţi şi hrăni alte ţesuturi; este cel mai raspandit tesut conjunctivfibros fibre rezistente de colagen, ceea ce îi conferă o deosebită rezistenţă mecanică, formând tendoanele şi învelişurile țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic interneelastic fibre elastice; formeaza tunica medie a arterelor mari si veneloradipos conţine celule numite adipocite, care au în citoplasmă rezerve de grăsimi, sub formă de picături; se găseşte sub tegument, în jurul unor organe — globi oculari, rinichi — si constituie izolantul termic al corpului si tesutul reticulat compus din fibre de reticulină dispuse sub formă de reţea în ochiurile căreia se află substanţa fundamentală şi celulele de origine ale elementelor figurate ale sângelui; se găseşte în măduva hematogenă   măduva roşie din oase şi ganglionii limfatici.

Ţesutul conjunctiv semidur este alcătuit din celule cartilaginoase tinere numite condroblaste. Condroblastele secretă substanţa fundamentală numită condrină amestec de substanţe organice impregnate cu săruri de Na şi Ca.

Cartilajul

Celulele tinere se impregnează cu condrina şi se transformă în condrocite- celulele mature, sferice sau ovale. Condrocitele sunt adăpostite, în substanţa fundamentală, în nişte cavităţi numite condroplaste.

articulație la încheietura mâinii

Printre celule se găsesc fibre de colagen şi fibre elastice într-o împletitură densă. Tesutul osos este format din lamelele osoase dispuse în două moduri: - ţesutul osos spongios  format din lamele osoase diferit aşezate denumite trabecule, care delimitează cavităţi de diferite mărimi — areole. Acestea dau osului spongios aspectul de burete. Areolele comunică între ele şi conţin măduva hematogenă măduva osoasă roşie. Țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic ţesut se găseşte în interiorul epifizelor oaselor lungi şi în interiorul oaselor scurte şi late; - tesutul osos compact formează peretele diafizei oaselor lungi şi lamele superficiale ale oaselor scurte şi late.

Unitatea morfologică şi funcţională a osului compact este osteonul sistemul haversianalcătuit din canale haversiene în jurul cărora se dispun 5 — 30 de lamele osoase concentrice între care se găsesc osteoplastele cu osteocite. Canalele Havers conţin ţesut conjunctiv şi vase de sânge; în jurul canalului Havers substanţa osoasă este dispusă sub forma unor lamele osoase concentrice, iar între lamele sau în grosimea lor se găsesc osteoplastele cu osteocite.

Un canal Havers formează împreună cu lamelele din jur şi osteocitele în osteoplaste — osteonul sau sistemul haversian.

Țesut conjunctiv

Țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic două ţesuturi sunt de origine mezenchimală, apărând ca ţesuturi lichide, circulante, având substanţa fundamentală lichidă ce primite deplasarea elementelor figurate prin masa sa. Sângele asigură nutriţia organismului, respiraţia, excitaţia celulelor, vehiculează produşii de elaborare şi îndeplineşte funcţii de apărare.

Sângele, limfa, lichidul interstiţial şi alte umori organice, constituie mediul intern al organismului. Limfa este un lichid coloidal ce rezultă din transsudarea unei părţi din plasma sanguină la nivelul spaţiilor intersiţiale.

țesutul conjunctiv al cartilajului scheletic articulațiile picioarelor pe picioare doare

Partea din acest lichid care ajunge în sânge prin circulaţia limfatică, reprezintă limfa. Spre deosebire de plasma sanguină cu care se aseamănă foarte mult, ea este mai săracă în proteine, mai ales în fibrinogen, dar este bogată în lipide şi cloruri; este lipsită de eritrocite şi are o reacţie alcalină.

Iniţial, la nivelul capilarelor limfatice, limfa nu conţine elemente figurate limfociteele vor apare numai după ce ea trece prin ganglionii limfatici unde se va încărca cu limfocite.

Mai multe despre acest subiect