Preparate comune de unguent. Condyloma: tratament, droguri

Forum pe neguri / Preparate pentru tratarea verucilor - Leucemie July

După locul de aplicare: - unguente dermice cu aplicare pe epiderm ; - unguente aplicate pe mucoase nazală, oftalmică, rectală, vaginală etc. Penetraţia şi absorbţia prin piele a substanţelor medicamentoase F1. Proprietăţile anatomo-fiziologice ale organului cutanat Piele este un organ de origine ectodermică de natură epitelial conjunctivă care îndeplineşte funcţii de importanţă vitală pentru organism.

tratament pentru osteoartrita genunchiului durere numai articulațiile șoldului noaptea

Pielea este alcătuită din trei straturi principale: epiderm, derm şi hipoderm aşa cum este prezentat în figura 5. Structura pielii după Ionescu Stoian a Epidermul este alcătuit din următoarele straturi: - stratul cornos — este stratul protector exterior format din celule moarte complet cheratinizate şi lipsite de nucleu; - stratul lucid — este format din celule alungite fusiforme translucide; - stratul granulos — format din 1 până la 5 rânduri de celule romboidale; - stratul spinos alcătuit din 6 până la 20 de rânduri de celule poliedrice cu nucleu între ele fiind prezentă limfa care asigură nutriţia acestor celule; preparate comune de unguent stratul bazal sau germinativ alcătuit dintr-un singur strat de celule cilindrice cu nucleu.

Aceste celule se divid reînnoindu-se astfel celulele epiteliale din substraturile epidermului. Epidermul este lipsit de vase sanguine dar în epiderm se găsesc terminaţii ale nervilor senzitivi, canalele foliculelor piloşi, porii glandelor sudoripare având un rol important în difuziunea percutană a substanţei medicamentoase.

Preparate dermatologice

Dermul este compus din următoarele straturi: - stratul superficial format din ţesut conjunctiv, bogat vascularizat şi care conţine fibre de colagen şi elastice care imprimă organului cutanat proprietatea de a fi elastic; - stratul reticular — care este format dintr-o reţea densă de fibre între care se află fibre nervoase, vase sanguine, foliculi piloşi, glande sebacee, sudoripare şi fibre musculare netede ; c Hipodermul - acest strat este format din ţesut conjunctiv lax în interstiţiile căruia fiind acumulate lipide datorită cărora dermul formează stratul adipos al pielii.

În continuare vom prezenta anexele pielii: - părul preparate comune de unguent o formaţiune epitelială cornoasă filiformă cilindrică flexibilă compusă din următoarele părţi: tulpină, o parte oblică implantată în tegument numită rădăcină şi o extremitate ovoidă numită bulb. Rădăcina părului este învelită într-un sac dermoepitelic numit folicul căruia îi este anexat un muşchi şi o glandă sebacee; - glandele sebacee — mai superficiale decât glandele sudoripare sunt prevăzute cu preparate comune de unguent canal excretor care se deschide în porţiunea dintre rădăcina părului şi folicul.

Secreţia acestor glande este de natură grasă având rol lubrifiant pentru firul de păr şi suprafaţa pielii; - glandele sudoripare — sunt întâlnite pe toată suprafaţa pielii dar mai numeroase în anumite zone. Aceste glande sunt compuse din următoarele părţi: glomerul situat în dermcanalul sudoripar şi porul glandei. Anexele pielii au un rol deosebit în penetraţia prin piele a substanţelor medicamentoase.

Fiziologia pielii Pielea îndeplineşte mai multe funcţiuni importante în organism şi anume ca: a Organ de apărare. Factorii care influenţează absorbţia percutană Pielea este în primul rând un organ pentru apărare, nepermiţând transferul substanţelor din mediu extern în mediul intern al organismului. Totuşi în anumite dureri articulare la copii această barieră poate fi străbătută de anumite substanţe medicamentoase în diferite moduri.

Există în general două modalităţi de absorbţie cutanată a medicamentelor: - transcelular, prin osmoză substanţele lipofile trec prin epiderm în acest mod ; - intercelular în general prin intermediul glandelor sebacee, sudoripare respectiv anexele pielii în general. Prin piele se absorb următoarele categorii de substanţe: - substanţe solubile în lipoizii pielii solvenţi organici apolari ; - substanţe solubile atât în ulei cât şi în apă; - substanţe volatile liposolubile.

Absorbţia substanţele medicamentoase din unguente este influenţată de factori diverşi, şi anume: - proprietăţile fizico-chimice a substanţelor active; - proprietăţile bazei de unguent; - suprafaţa pe care se aplică unguentul; - cantitatea unguentului administrat - gradul de fricţionare a pielii; - durata de contact între medicament şi organul cutanat.

Formularea unguentelor Pentru obţinerea unguentelor se utilizează următoarele componente: - baze de unguent; - şi uneori auxiliari. Pentru unele unguente protectoare preparate comune de unguent compoziţie pot figura doar bazele de unguent lipsind substanţele active. Baze de unguent.

Insuficiență renală. Alergii erupție cutanată, mâncărime, roșeață a pielii, angioedem etc. Este de remarcat faptul că lista de contraindicații pentru utilizarea Ibuprofenului este destul de lungă, așa că vă recomandăm să o citiți în instrucțiunile oficiale privind medicamentul.

Sunt componente de importanţă deosebită a unguentelor deoarece în funcţie de tipul bazei poate fi influenţat efectul terapeutic. Bazele de unguent trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - să fie inerte chimic şi fiziologic; - să încorporeze uşor apa sau alte lichide; - să prezinte afinitate faţă de lipoizii pielii; - să aibă o consistenţă corespunzătoare încât să permită etalarea pe epitelii sau mucoase fără a se fluidifica la temperatura de C; - să fie stabile; - să funcţioneze corespunzător scopului urmărit unguent de protecţie, unguent de penetraţie etc.

Nu există nici o bază care să corespundă din toate punctele de vedere dar având diferiţi excipienţi se pot realiza combinaţii care pot răspunde satisfăcător acestor cerinţe. Pentru obţinerea unguentelor se utilizează următoarele categorii de baze: A1.

Cicatrol este indicat în special pentru tratamentul şi prevenirea infecţiilor arsurilor. De asemenea, Cicatrol este indicat pentru tratamentul şi prevenirea infecţiilor leziunilor de decubit, ulcerelor varicoase, abraziunilor, leziunilor traumatice minore, inciziilor sau altor leziuni neinfectate şi grefelor de piele. Caracteristici: Bentonita are capacitatea de a absorbi toxine,impuritati,metale grele si alti contaminanti.

Baze liposolubile sau baze grase. Din acest grup fac parte următoarele tipuri de baze: - geluri cu hidrocarburi; - lipogeluri sau baze grase de origine animală sau vegetală ; - silicongeluri. Baze de unguent emulsii. Baze hidrosolubile. Baze liposolubile A1.

Cicatrol Unguent x 50g - Antibiotice, Preparate dermatologice

Geluri cu hidrocarburi. Sunt baze lipofile utilizate ca atare pentru obţinerea unguentelor protectoare sau în combinaţii cu alţi excipienţi şi emulgatori pentru obţinerea bazelor de penetraţie. Acest tip de baze prezintă următoarele avantaje: - stabilitate faţă de agenţii atmosferici nu râncezesc ; - compatibilitate cu majoritatea substanţelor medicamentoase prescrise la medicamente; - consistenţă corespunzătoare sau care poate fi modificată uşor prin adaos de hidrocarburi lichide sau solide.

Gelurile cu hidrocarburi au următoarele dezavantaje: - penetraţie redusă prin piele; - cedare greoaie a substanţelor încorporate; - capacitate redusă de preparate comune de unguent încorpora apa; - astupă porii pielii etc. Din această categorie de baze vom prezenta următorii excipienţi: a Vaselina albă. Vaselinum album F.

artroza 3 grade de tratament al gleznei tratamentul eficient al articulațiilor genunchiului

X Această bază a fost descoperită de Chesebourgh în iar utilizarea dermatologică a început din anulastăzi fiind cel mai utilizat excipient în diferite baze de unguent. Vaselina este un amestec semisolid de hidrocarburi saturate, obţinute din petrolpurificate şi decolorate prezentându-se ca o masă albă, cu aspect omogen, onctoasă, opacă în strat gros translucidă în strat subţire, fără miros şi fără gust.

În stare preparate comune de unguent are o slabă fluorescenţă verde-albăstruie iar punctul de picurare este între C şi C.

Încărcat de

Vaselina este uşor solubilă preparate comune de unguent comune de unguent solvenţi apolari acetonă, benzen, cloroform, eter şi practic insolubilă în solvenţi polari alcool, apă, glicerină. Vaselina este miscibilă cu parafină lichidă, cu uleiuri vegetale cu excepţia uleiului de ricin.

Capacitatea redusă de a încorpora apa poate fi corectată prin utilizarea unor emulgatori care cresc indicele de apă al vaselinei prin indice de apă se înţelege cantitatea de apă care poate să fie încorporată de durere în omoplați și articulații bază la temperatura obişnuită.

Un alt dezavantaj al vaselinei este punctul de topire scăzut, uneori deranjant mai ales în anotimpul călduros, inconvenient care poate fi corectat prin adaos de auxiliari care cresc consistenţa ceară, parafină solidă. Vaselina este întrebuinţată în unguente protectoare sau în unguente de penetraţie în combinaţie cu diferiţi emulgatori.

Alte dezavantaje din punct de vedere terapeutic sunt: lipsa de afinitate a vaselinei preparate comune de unguent de lipoizii pielii, puternica gresare a pielii fiind greu îndepărtată prin spălare şi blocarea drenajului mai ales când este aplicată pe răni deschise. Vaselina astupă porii pielii, poate să producă preparate comune de unguent locale iar în organism joacă rolul unui corp străin.

În vaselină se pot dizolva următoarele preparate comune de unguent mentol, camfor, uleiuri volatile, fenol, acid benzoic. Vaselina prezintă incompatibilităţi cu următoarele substanţe ca de exemplu: balsam de peru, gudroane minerale etc.

Rezolvarea acestor probleme poate fi realizată prin adaos de lanolină în cantităţi corespunzătoare.

preparate pentru tratamentul artrozei brahiale

Paraffinum Liquidum F. X Sinonime: ulei durere pulsatila parafină, ulei de vaselină. Parafina lichidă este preparate comune de unguent amestec de hidrocarburi saturate lichide obţinut la distilarea petrolului şi se prezintă ca un lichid incolor, uleios, fără miros, fără gust, lipsit de fluorescenţă la lumina zilei cu punctul de fierbere de C.

Această bază se amestecă în orice proporţie cu uleiuri grase excepţie uleiul de ricineste solubilă în benzen cloroform, eter, foarte greu solubilă în alcool şi practic insolubilă în apă. Parafina lichidă se utilizează ca bază de unguent lipofilă, ca atare sau în anumite formulări.

Paraffinum Este un amestec de hidrocarburi saturate solide, obţinut la distilarea petrolului şi se prezintă ca o masă albă, solidă, cu structură microcristalină, onctoasă la pipăit, fără miros, fără gust, cu punct de topire între C.

Parafina solidă este insolubilă în apă şi alcool, foarte puţin solubilă în alcool absolut, uşor solubilă în eter, cloroform, benzen, uleiuri grase şi volatile. După topire, este miscibilă cu ceara, cetaceumul şi alte grăsimi. Ca proprietăţi fiziologice parafina este asemănătoare vaselinei şi uleiului de parafină.

Mai multe despre acest subiect