Articulațiile gleznei. Problemele Gleznei – Cauze si Tratament | Virgil Pruteanu

Leziunile gleznei | Ottobock RO

Suprafețele articulare[ modificare modificare sursă ] Articulațiile gleznei astragalian și cu cele două fețe maleolare sunt acoperite de un strat gros de cartilaj hialin, a cărui grosime maximă 2 mm se află la articulațiile gleznei șanțului scripetelui și pe povârnișul medial.

Ce este glezna?

Fiecare din cele două suprafețe articulare descrise mai sus pot fi considerate ca reprezentând un segment de circumferință. Dar ele sunt inegale: suprafața gambieră reprezintă a patra sau a cincea parte dintr-o circumferință; suprafața talară reprezintă a treia parte dintr-o circumferință.

Terapia Cauze Cauza instabilității, mai ales la nivelul articulației gleznei superioare, poate fi slăbiciunea ligamentelor din cauze congenitale sau dobândite, cu sau fără implicarea altor structuri de stabilizare cum sunt capsula articulației, cartilajul articular, meniscurile, structuri musculare. Ligamentele articulației gleznei pot suferi hiperextensia sau chiar ruperea în momentul răsucirii piciorului, cu sau fără articulațiile gleznei de forță externă. Instabilitățile articulației gleznei se definesc în general, prin numărul structurilor ligamentare afectate.

În consecință scoaba tibiofibulară este mai redusă sagital decât scripetele talusului și, prin urmare, totdeauna va rămâne o parte a acestui scripete în afara contactului cu tibia. Cele două segmente de circumferință nu sunt reprezentate de câte un arc de cerc regulat, ci se formează fiecare prin reunirea mai multor arcuri de cerc cu raze diferite.

Articulația talocrurală

Aceasta are importanță în elucidarea mișcărilor acestei articulații. Suprafața trohleară a talusului este mai articulațiile gleznei antero-posterior, decât suprafața tibiofibulară, permițând astfel mișcări ample de flexie dorsală și plantară a piciorului.

Rezultă astfel o suprafață articulară concavă, în sens transversal, acoperită în toată întinderea sa de un strat de cartilaj hialin gros de 1, mm. În scoabă pătrunde trohleea talusului, care dă articulației o mai mare soliditate.

Este posibil să alergați cu artrita genunchiului metode de tratament al bolilor articulațiilor umărului

Articulațiile gleznei articulară inferioară a tibiei Facies articularis inferior tibiae este dreptunghiulară și prezintă o concavitate sagitală, care descrie un arc de circa 80° și o convexitate transversală ușoară, cu o creasta antero-posterioară cu vârful rotunjit.

Față articulară a maleolei mediale a tibiei Facies articularis malleoli medialis tibiae se află în continuitate cu față articulară inferioară a tibiei și formează cu ea un unghi obtuz deschis în jos și lateral; ea este convexă și triunghiulară. Față articulară a maleolei laterale a fibulei Facies articularis malleoli lateralis fibulae este convexă și triunghiulară.

Instabilitatea ligamentelor piciorului și gleznei | Ottobock RO

Fața superioară a trohleei talusului mai largă în partea anterioară decât în cea posterioară, descrie un arc de circa ° și are forma unui scripete convex în sens antero-posterior și ușor articulațiile gleznei în sens transversal, mai mult lung decât lat.

Articulațiile gleznei acestui scripete sunt următoarele: două povârnișuri inegale cel mai mare fiind cel lateralun șanț antero-posterior și două margini, dintre care cea laterală este mai înaltă.

Recuperarea după o entorsă de gleznă

Fața superioară a trohleei talusului se articulează cu fața articulară inferioară dureri articulare decât frecarea tibiei. Fața maleolară laterală articulațiile gleznei talusului se articulează cu fața articulară a maleolei laterale a fibulei.

Tipul leziunii ligamentare

Ea este concavă și triunghiulară, articulațiile gleznei vârful în jos și baza în sus, care se continuă cu procesul lateral al talusului curbat spre exterior. Fața maleolară medială a talusului este ușor excavată și are forma unei virgule culcate, care are capul înainte și coada înapoi.

Ea se articulează cu față articulară a maleolei mediale a tibiei. Stratul fibros al capsulei articulare este un manșon fibros, care se inseră la periferia cartilajului articular al suprafețelor articulare; el se prinde în sus pe oasele gambei, lăsând extraarticular în afară articulației cele două maleole, iar în jos pe talus, la nivelul cartilajului hialin.

Account Options

Capsula articulară este subțire și foarte articulațiile gleznei pe laturi; ea este mult mai laxă și mai subțire, dar rezistentă, în partea anterioară și posterioară. De capsulă aderă intim tendoanele mușchilor extensori, care o feresc de a fi prinsă între oase în timpul mișcărilor.

Sinoviala stratul intern al capsulei articulare căptușește la interior fața profundă a stratului fibros, apoi se reflectă la nivelul de inserție al acestuia, și se termina la limita cartilajului hialin. Formează între tibie și fibulă două funduri de sac: unul anterior și altul posterior, și uneori un diverticul în partea superioară, între oasele gambei, pentru sindesmoza tibiofibulară.

Acest ligament radiază de la maleola laterală a fibulei la oasele tarsiene învecinate, talus și calcaneu, și este constituit din fibre grupate în trei fascicule tratamentul rupturii ligamentului umărului, denumite în raport cu situația lor: fasciculul anterior sau ligamentul talofibular anterior, fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular, fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior.

Fasciculul anterior sau ligamentul talofibular anterior Ligamentum talofibulare anteriusnumit și ligamentul peroneoastragalian anterior sau articulațiile gleznei entorsei gleznei", este scurt și lat și se află pe fața laterală a articulației talocrurale. Are originea pe marginea anterioară a maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă în jos, înainte și medial și se termină articulațiile gleznei fața laterală a colului talusului, înaintea feței maleolare laterale a talusului.

Instabilitatea ligamentelor gleznei

În entorsele laterale a gleznei prin flexia plantară ligamentul talofibular anterior este primul lezat și este dureros la presiune. Fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior Ligamentum talofibulare posteriusnumit și ligamentul peroneoastragalian posterior, este gros și foarte rezistent și se află pe fața posterioară a articulației talocrurale.

El articulațiile gleznei inseră în fosa maleolei laterale a fibulei; de aici se îndreaptă orizontal înapoi și medial, terminându-se pe tuberculul lateral al procesului posterior al talusului.

Acest ligament, acoperit de tendoanele mușchilor peronieri, este situat profund, pare îngropat în grosimea capsulei articulare și dă impresia că ar fi intraarticular, dar nu este.

Leziunile articulației gleznei

În fractura procesului posterior al talusului are loc avulsia tubercului lateral prin ligamentul talofibular posterior. Fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular Ligamentum calcaneofibularenumit și ligamentul peroneocalcanean, este un cordon lung aflat pe fața laterală a articulației talocrurale.

articulațiile gleznei artrita autoimună a genunchiului

El se inseră pe vârful maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă oblic în jos și înapoi, terminându-se pe fața laterală a calcaneului. Ligamentul calcaneofibular acoperă ligamentul talocalcanean lateral și este încrucișat pe fața sa superficială de tendoanelor mușchilor peronier scurt Musculus peroneus brevis și peronier lung Musculus peroneus longusparticipând de altfel la formarea culiselor acestor tendoane.

Ligamentul calcaneofibular este cel mai puternic articulațiile gleznei lateral al articulației articulațiile gleznei și primul lezat în entorsele laterale prin flexia dorsală a gleznei.

  • Revărsare articulară cu artrită
  • Leac pentru inflamația articulară a
  • B-dul Tomis nr.
  • Dureri articulare la cine să meargă
  • Medicamente pentru coxartroza articulației șoldului 1 grad
  • Problemele Gleznei – Cauze si Tratament | Virgil Pruteanu
  • Simptomele durerii gleznei şi a piciorului Durerea poate fi simțită de la degetele picioarelor până la călcâie sau în articulația gleznei.
  • Glezna Ce este glezna?

Anatomia omului. Volumul I — Aparatul locomotor.

Examinarea fizică Medicul ortoped va discuta cu pacientul despre starea generală de sănătate și istoricul medical al acestuia, va examina piciorul și glezna pentru sensibilitate și edemațiere și va pune întrebări pentru a înțelege mai multe despre simptomele pe care acesta le are. Medicul ortoped va încerca să afle dacă pacientul a avut o accidentare articulațiile gleznei picior sau gleznă în trecut și, în funcție de momentul în care aceasta a articulațiile gleznei loc și de modul în care a fost tratată va încerca să estimeze prejudiciul creat. Tot in cadrul acestei examinări, medicul ortoped va observa și pantofii pacientului pentru a determina dacă există vreo uzură anormală sau inegală a tălpilor acestora care să trădeze un sprijin defectuos sau insuficient pentru picior și gleznă. În timpul examenului fizic, medicul va urmări îndeaproape mersul pacientului. Durerea și rigiditatea articulațiilor schimbă modul în care un om merge pe jos Analiza Gait.

Ediția a XI-a, revizuită integral de prof. Ion Albu.

Terapia Cauze Ligamentele de la nivelul articulației gleznei se pot întinde excesiv și chiar se pot rupe din cauza răsucirii piciorului, cu sau fără aplicare de forță din exterior. Astfel de leziuni leziuni se produc, deseori, în timpul activităților sportive. Sporturile care presupun schimbări frecvente și rapide de direcție, sărituri și contactul cu alți jucători prezintă un risc special pentru structurile ligamentelor gleznei. Sporturile în care incidența leziunilor acute ale gleznei este deosebit de ridicată sunt mai ales fotbalul, baschetul și voleiul. Riscul unei noi lezări a gleznei este ridicat, mai ales în rândul articulațiile gleznei.

Iagnov, E. Repciuc, I. Aparatul locomotor.

articulațiile gleznei durere în articulația superioară a degetului

Editura Medicală. Volumul I. Publisher: Churchill Livingstone,

Mai multe despre acest subiect